sâmbătă, 26 februarie 2011

EXPERIMENTUL LUI PAVLOV-recompensa si pedeapsa sau invatarea prin reflexul conditionat

Cred ca toate mamicile se intreaba la un moment dat cum e mai bine sa procedeze cu copilul sau...ei bine, nimeni nu poate spune nimanui cum ar trebui sa se comporte, ci ii poate sugera cel mult metode pe care le-ar putea adopta in educatia copilului mult iubit. Uneori putem gresi din prea multa dragoste sau ne facem procese de constiinta, intrebandu-ne unde am gresit atunci cand odrasla noastra draga deprinde niste...sa le numim intrun limbaj plastic...figuri. Ueneori ne reprosam cum ca ii rasfatam prea mult, alte ori ca nu le acordam suficient de mult timp sau ca ...cum o dam tot nu e bine, ceva nu ne iese la socoteala si uite asa junge biata mama in pragul disperarii si nu de putine ori se poate ajunge la 'varsarea nervilor' pe cine iese in cale. Apare inevitabil intrebarea 'De unde a invatat copilul sa faca asta?", sau "Cine mi-a invatat copilul sa faca asta?" si de aici variatiuni pe diverse teme. Ei bine, un nene tare destept , pe nume Ivan Pavlov (ati ghicit, e rus) a facut un experiment numit invatarea prin reflexe conditionate, menit sa explice -si vb intr-o maniera total nestiintifica-de la tavalitul pe jos al copilului atunci cand ai sai nu-i cumpara ce isi doreste , pana la temerile, spaimele copilului; dar nu in asta consta experimentul sau, pt ca evident nu s-a dus cu copilul in supermaket care se tavalea pe jos ca vrea o papusa sau o masinuta. Treaba e destul de complexa, dar pentru a nu va incarca prea tare am sa va spun in mare in ce a constat experimentul si care e leguta acestuia cu educarea copilului, cu sistemul pedeapsa-recompensa si desensibilizarea sistematica la un stimul (mai exact cum il faci pe tanc sa nu mai tipe ca vrea ceva). Initial, Pavlov fiind fiziolog si studiind digestia, a observat la caini salivatia pe care acestia o aveau inainte ca hrana sa ajunga in gura lor, numind salivatia 'secretie psihica'-parandui-se interesant acest lucru, Pavlov a schimbat scopul cercetarii initiale, si incepe sa se 'joace' , sa manipuleze stimulii ce incepeau inainte de aducerea hranei, tragand concuzii: raspunsurile reflexe precum salivarea, apareau doar conditionat ca urmare a experientelor similare precedente ale animalului. Dupa Pvlov, cam la 20, Watson facea experimente pe subiecti umani...ups!!!! Watson era convins ca la om se pot dezvolta comportamente complexe prin invatarea conditionata, si a si reusit. Iata cum: unui baietel de 8 luni, denumit 'micul Albert", i s-a dat un soricel alb cu care sa se joace (cred ca mai degraba l-a schingiuit, dar trecem peste)...dupa ce copilul s-a obisnuit cu soricelul, urmatoarea etapa a fost ca de cate ori aparea soricelul, podeaua era izbita cu o bara de otel...va inchipuiti cum suna... Asa cum v-ati asteptat, copilul se speria si in timp a dezvoltat o fobie pentru orice animal cu blana... Poate ca experimentul vi se pare oarecum sadic, dar nu asta ne intereseaza, ci ce s-a obtinut, ce concluzii s-au tras si cum ne pot ajuta. Watson afirma :"Dati-mi un copil si-l voi face sa se catere sau sa-si folosesca mainile pentru a construi cladiri din piatra sau lemn. Il voi face hot, raufacator, sau toxicoman. Posibilitatile in orice directie sunt nenumarate...Oamenii se construiesc si nu se nasc." Ce-o fi vrand nenea asta sa zica...pai daca aplicam aceste lucruri pe o familie normala din zilele noastre, uitati-va intr-o familie in care exista violenta, injurii, dosare penale pt furt, crima, etc...ei bine, stimulii la care acesti copii sunt supusi sunt cei de violenta, de agresivitate fizica si verbala...deci, aceasta e conditionarea la care ei sunt supusi, invata sa se comporte conditionati de aceste lucruri. E vident, exista si contrariul in care copii sunt conditionati in invatarea lor de stimuli pozitivi: calmitate, iubire, etc asadar vor avea un comportament placut, echilibrat. Transpunand aceste lucruri asupra unor probleme cu care parintii se confrunta frecvent, le voi enumera mai jos, toate avand ca puct de plecare invatarea prin reflexe conditionate. FOLOSIREA OLITEI De obicei, cel mai bine este ca micutului sa i-se ofere o olita cat mai simpla fara jucarele atasate, deoarece copilul va percepe rolul acesteia gresit, ca fiind de joaca, nu pentru necesitatile fiziologice. Un alt beneficiu dat de olita sinpla este acela ca, cu cat e mai simpla si mai neatragatoare, copilul nu va mai sta asezat prea mult timp, attfel aparand pericolul de prolaps rectal. Aceasta e bine sa fie lasata la indemana copilului (in jurul varstei de 2 ani) pentru ca abia atunci copilul are sistemul nervos suficient dezvoltat pentru controlul sfinterian-denumit in psihanaliza si 'stadiul anal'-cand in comportamentul copilului au loc modificari majore de comportament, precum negativismul, manifestari agresive, dorinta de a controla si face totul singur...dar vom reveni asupra acestor lucruri... Ceea ce multi nu stiu e ca prima data copilul va detine controlul asupra anusului, abia dupa aceea asupra vezicii urinare. Ei bine, dupa ce copilul face cunostinta cu 'oala fermecata' la inceput unora li se va parea ciudata, altii o vor accepta din prima. La cei mai indaratnici, care o vor refuza, nu e recomandat sa insistam pt ca vom spori rezistentele micului 'despot', ci treptat, explicand-i ca si mami si tati fac la fel, ca e mare acum si trebuie sa fie curat, ca daca o va folosi va primi ceva ce ii place (atentie ce promiteti, incepeti cu o bomboana si terminati cu iesirea in parc-pt ca daca nu va veti tine de cuvant riscati ori sa starniti neincrederea copilului ori sa promiteti ca ii cumparat Casa Poporului) , treptat, si dupa ce convingeti copilul aplaudati-l laudati-l, aratati-i multa dragoste. Astfel, conditionat de recompensa materiala si afectiva, copilul va invata rolul olitei, care va deveni un reflex, un automatism-va face asocierea: olita-recompensa-caca/pipi. Daca il veti mustra ca nu o foloseste, tipand, lovind, fortand etc, copilul va dezvolta un reflex negativ, de a o evita, deoarece va ajunge la asocierea: olita-pedeapsa, forta-evitare, lucru care de obicei apare mult mai frecvent inainte de 2 ani si care prin asocierea descrisa va duce la carente in igiena personala a copilului mai tarziu, ca si cum ar dezvolta o fobie fata de ceea ce nu ii place, nu isi insuseste placut si profund deprinderile de igeiena. TAVALITUL SI TIPATUL PRIN MAGAZINE-sau uite mami (tati) ce frumos te manipulez Evident ca toti ne dorim ca al nostru odor sa aiba tot ce isi doreste...dar rar ne gandim la cat ii e de util un lucru daca nu cumva devine in scurt timp bun de aruncat, etc... Unde mai pui ca de multe ori si noi rezistam cu greu unor tentatii avand in vedere prezentarea comerciala, care nu e altceva decat manipularea subconstientului prin mesaje subliminale plecand de la culori la logouri si reclame. Cred ca tuturor ni se intampla ca odorul sa inceapa sa racneasca prin magazin doar pt ca vrea ceva si gata. Ei...pai odorul trebuie sa invete de mic ce ii trebuie si ce nu, cum sa aleaga si mai trebuie sa priceapa ca nu e gratis. Si cum orice invat are si un dezvat, si acesta are, insa ca orice schimbare necesita rabdare, perseverenta si sustinere. Daca aveti in dotare una bucata copil pofticios la tot ce vede si cumparaturile au devenit un chin, iata cateva sugestii. 1.Explicatii copilului inainte de a intra in magazin ca aveti bani doar pentru mancare sau ce v-ati propus sa cumparati, sau spuneti-i ca de data ceasta vreti doar sa va uitati, sa faceti 'o vizita'. 2.Daca copilul incepe sa emita pretentii la intrarea in magazin, reamintiti-i punctul 1. 3.Daca lucrurile scapa de sub control si micutul insista, incerecati sa nu ii dati atentie. 4.In cazul in care copilul incepe sa planga, sau sa aiba reactii violente nu il luati in seama, nu il pedepsiti, dar NU CEDATI, mult calm si ignorati... 5.In mintea vostra trebuie sa va repetati doar binele pe care il faceti copilului astfel pentru a nu ajunge un om fara putere de hotarare, de a alege ce e important pt el, un om mereu frustrat ca nu obtine ce vrea, si mai mult ca orice un om care nu stie ca nu orice i se cuvine si ca pentru a obtine ceva trebuie sa munceasca sau sa il merite!!!!! Doar asa puteti fi un parinte bun, ce da copilului hrana spiritula, nu doar materiala. 6.Acest lucru va avea ecou si asupra altor lucruri bune.Ex:daca pune hartia la gunoi mama il lauda, daca invata poezia va lua premiu, etc... 7.Evident ca nu va tine din prima, de obicei va urla, poate ca va face si ceva scheme acrobatice la sol, dar NU CEDATI!!!!! 8.Nu va simtiti jenati de cei din jur, ei nu exista in acele momente pt dvs. 9.Dupa ce isi va face numarul, copilul se va descaraca si ii va trece, chiar nici nu isi va mai aminti de asta.Nu va temeti, nu va ramane marcat. 10.Faceti acest lucru de fiecare data, pt daca veti ceda, copilul va va prinde slabiciunea si va va manipula mereu, pe sistemul daca a mers odata va merge mereu.Aici trebuie instruiti si cei din familie, explicand avantajele pt copil si pt dvs. 11.In timp (depinde de copil perioada si de determinarea parintelui) isi va insusi aceste lucrui, se va produce asa zisa desensibilizare sistematica si va renunta la tavalitul si urlatul care a vazut din experienta ca nu ii aduc nimic bun.Unde mai puneti ca si cumparaturile vor deveni o placere!!! 12.Nu uitati sa il laudati de fiecare data cand se comporta adecvat. 13,Multa rabdare!!!.... si spor la cumparaturi! Cu drag.........

joi, 24 februarie 2011

ETICHETAREA-gogorita din mintile noastre

De cate ori, trecand pe strada sau pur si simplu intr-o discutie la o cafea nu am auzit sau nu am facut remarci de genul "X e o tipa usoara, ai vazut-o ce fusta de un centimetru patrat poarta?', sau 'Y este o persoana de nimic, ai vazut ce comportament a avut'....etc. De cele mai multe ori prinsi in barfulite suntem tentati sa credem pur si simplu ce ni se spune, sau pentru a nu face nota discordanta aprobam pur si simplu. Ce sa mai zicem de cei cu tulburari mintale, care sunt tinta celor mai macabre gume, si credeti-ma ca ei le inteleg foarte bine....mai ales cand apare cate un actor care il imita pe Vadim in camasa de forta...nu ca nu ne-am amuza sau ca nu ar avea un sambure de adevar..... Dar nu aici vroiam sa ajung...ma gandeam ca poate toti avem la un moment dat o iesire mai...sa zicem zdruncinata...oooooo...si cati nu s-au grabit sa ne eticheteze drept 'nevrotici', 'dusi cu capul', 'needucati'....sa mai continui, nu cred, ma opresc aici. Pai hai sa spunem tuturor ca etichetarea este defapt o deformare cognitiva, si asta ar trebui sa ne sperie putin, sa ne puna pe ganduri, cat de profunzi suntem, cat de corecti in aprecierile facute... Ei bine etichetarea merge mana in mana cu reputatia, dar aici e o alta problema...stiti voi, oricat am dori sa avem o reputatie buna, ei bine ea nu sta in mainile noastre, pt ca au altii grija sa o aranjeze cum le convine. Asta e o realitate indiferent ca vrem sa o acceptam sau nu. Ce sa mai vorbim de mediul rural unde...sa fim seriosi dar mi-e capul greu de cate aud, referitor la cat de ursor putem spune ca noi cunoastem un om si il punem in categoria vertebratelor sau a nevertebratelor. Asta imi aminteste de o intamplare haioasa...de acum vreo 5 ani...cand am plecat in vizita la bunici, evident la tara, si intr-un exces de zel, fiind vara mi-am tras niste blugi taiati (chiar foarte taiati).Toate bune si frumoase, ajung la tara unde ma gandeam ca o sa-mi prajesc la soare pielea galbejita in absenta 'fotosintezei'....si cum spuneam ajung in fata curtii, unde la poarta se tinea 'conferinta sateasca pe teme de moralitate si informare generala', cobor voarte relax din masina si ma grabesc sa-i dau un pupic bunicului (Dumnezeu sa il ierte) care era mot cocot printre 'muierile' de vaza. Il vad pe om ca se cam foieste si ma priveste cam...nu stiu cum...cucoanele amutisera, uitasera tema dezbaterii de pana la venirea mea, asa ca optimista fiind ma gandesc ca ori le-am facut o impresie buna, ori le timorez in vreun fel, asadar salut respectuos si ma retrag... Si ca sa nu va plictisesc cu detalii,va spun ca atunci cand bunicul a revenit evident afectat in curte am aflat spre surprinderea si amuzamentul meu ca inspirasem o noua conferinta, de data aceasta la nivel comunal pe tema 'desfranarea si neseriozitatea aratate prin vestimentatia neadecvata'. Si uite asa din fata familista, cuminte si cu carte, devenisem....desfranata...si totul mi s-a tras de la niste blugi nevinovati pe care-i chinuisem cu foarfecele si de la dorinta de 'fotosinteza'. Cam asa stau lucrurile, indiferent ca ne place sau nu, toti am patit-o si toti am facut-o. De ce? Pai...din nestiinta, uneori din rautate, alteori pentru ca nu avem curajul sa exprimam ce simtim cu adevarat. Una peste alta, etichetarea e un mod deloc subtil prin care oamenii isi manifesta frustrarile sau convingerile create artificial, fara profunzime si in care cred doar pana la un punct...sau si mai grav, din lipsa de educatie. Concluzia nu e greu de tras...schimbarea incepe cu noi si 'ce tie nu-ti place, altuia nu face'... Cat despre etichetele care ni se atribuie cel mai corect e sa le judecam la rece, sa intelegem ca e un mod distorsionat de a gandi, nu aduce nimic bun cu sine, pt ca celor care eticheteaza le arata slabiciunile, micile obsesii, iar celor etichetati le alimenteaza temeri si comportamente pe care desi nu sunt ale lor ajung sa si-le insuseasca (stiti, e ca in guma aceea...face pe prostul pana ramane asa-iar in cazul copiilor au un efect dezastruos asupra sentimentelor lor fragile) Asadar, emitem idei, impresii, opinii, dar evitam etichetarea. Cu drag.........

SCHIZOFRENIA-un blestem sau o binecuvantare

Poate ati auzit in treacat sau poate cunoasteti pe cineva afectat de shizofrenie, poate v-ati intrebat ce inseamna, ce este, cum se manifesta...
Nu mi-am propus sa elaborez un articol stiintific, ci pur si simplu sa va vorbesc desprea asta.
M-am oprit asupra acestui subiect din simpatie pentru cei afectati si pentru familiile lor si totodata in incercarea de a familiariza cat mai multe persoane cu acest lucru.
De multe ori la auzul acestui cuvant SCHIZOFRENIE, cei mai multi au o reactie de teama (uneori justificata), unii spun pur si simplu 'Doamne fereste' sau trec indiferenti peste aceste aspecte.
Schizofrenia este o afectiune psihica severa, care face ca bolnavul sa fie din pacate de cele mai multe ori stigmatizat.
Putini stim cu adevarat ce inseamna aceasta boala, cum se manifesta si ce consecinte are.
In cadrul cursurilor pe care le-am urmat in cadrul Spitalului de Psihiatrie 'Dr. Obregia', pot spune ca am avut onoarea sa cunosc oameni minunati afectati de aceasta boala.
Ce inseamna shizofrenia? Pornind de la numele acestei boli, se poate traduce prin scindarea , disocierea personalitatii.
Schizofrenia face parte din categoria psihozelor caracterizata prin ruperea de realitate, care este inlocuita cu o lume de tip autist, ce se dezorganizeaza progresiv, practic bolnavul este depersonalizat.
Halucinatiile pot fi unul din simptomele asociate acestei boli, fiind foarte chinuitoare pentru cei bolnavi, mai ales ca aceste pot fi atat uditive (voci ce ii indeamna la anumite comportamente) cat si vizuale.
Am ales de pe internet cateva imagini sugestive pentru halucinatiile vizuale pe care acestia le au, redate in arta, care s-a dovedit a fi una din terapiile eficiente in tratarea acestei afectiuni psihiatrice.
(Imagini preluate de pe internet)
Cercetarile au aratat ca circa 1% din populatie este afectata de aceasta boala, neexistand o regula a vrstei de debut, insa cu perponderenta debutul este inainte de 30 de ani.
Studiile arata ca frecventa cea mai mare de debut a bolii este cuprinsa intre 15 si 50 de ani.
O persoana schizofrenica are de cele mai multe ori o vorbire sacadata,dezafectiva, fara inflexiuni, rece, ca o trancaneala continua, de cele mai multe ori cu interpretari delirante.
Schzofrenicul -lumea pe care o percepe (o vede si o aude ) este la fel ca cea pe care o percepe un oricare alt om, diferenta venind insa din semnificatia pe care acesta i-o da, deoarece tot ceea ce vede si aude devine pentru bolnav amenintator.
Boala debuteaza de obicei cu o neliniste pe care persoana o simte in mod apasator, pe care nu o poate explica si controla, apoi incep sa apara perceptii delirante care pleaca de la o baza reala (ex:bolnavul percepe peretele ca oricare din noi, doar ca atunci cand intervine delirul, acesta poate avea senzatia ca peretele il striveste, ca va cadea pe el, moment foarte chinuitor pentru bolnav, etc) insa mai tarziu apare intuitia deliranta care nu mai are o baza reala, aceste lucruri ducand la introvertire, la construirea unei lumi autiste.
Schizofrenicii au comportamente bizare, pozitii bizare raportate la context si la normalitate, iar atentia concentrata (voluntara) este destul de scazuta, in ciuda faptului ca au o gandire clara, in ciuda bizareriilor pe care le spun si fac, cu alte cuvinte,te pot privi foarte convinsi atunci cand iti spun ca in camera se afla Dumnezeu si vorbeste cu noi, sau ca el este Napoleon si se comporta ca atare, sau cand are bucurii stranii, aspecte care pentru cei sanatosi mintal pot deveni la un moment dat amuzante.
Din pacate schizofrenicii nu mai manifesta afectiune (sunt saraciti afectiv), nu mai pot avea afectiune pentru cei apropiati (copii, parinti, sot) , arata raceala, distanta, pt ca totul devine amenintaor pentru ei, sunt concentrati in mare masura pe problemele lor.
La unul din cazurile studiate (pentru a va face o imagine)-o doamna in vasta de 46 de ani, cu o schizofrenie paranoida veche, cu cauza endogena (cauzata de anumite leziuni crerebrale), raspunde la cateva intrebari:
P:Cum te numesti?
A.M.:A. Mariana
P:Ce varsta ai ?
A.M.:46
P:Unde locuiesti?
A.M.:In Bucuresti.
P:Esti casatorita?
A.M.Da, sunt.
P:Cum e familia ta?
A.M.:Sotul meu ma jigneste mereu, zice ca sunt o stricata.Dar eu i-am spus ca Dumnezeu mi-a zis sa fac asa si stiu bine ca el e Diavolul, si o sa termin cu el.
P:Ai copii?
A.M.Da, am 3 copii.Unul nascut normal si doi copii din avorturi care vin mereu la mine sa bem cafea.
P:Inteleg...uneori se intampla sa auzi voci sau sau sa vezi lucruri urate?
A.M.:Nu...s-a intamplat mai demult, dar de cand vin in spital nu am mai avut probleme mari.
P:Cum te intelegi cu vecinii?
A.M.:Bine, dar de multe ori ii aud cum vorbesc despre mine si vor sa imi fure copiii si il spun sotului ca sunt o stricata.
P:Ii auzi din camera ta?
A.M.:Da, am asa ...o putere si pot sa ii aud, cateodata ii aud pe toti deodata alteori il aud doar pe Dumnezeu care imi spune ca pacatosii trebuie sa dispara.
P:Inteleg...iti multumesc pentru dialog...
A.M.Acum trebuie sa plec, pentru ca doi dintre copii se decapiteaza in baie, ca au pacatuit...
Ei bine, trist dar adevarat, v-am redat doar un dialog cu un bolnav de schizofrenie, in care am simtit multa teama, mult chin...
Din pacate de-a lungul istoriei ei nu au avut parte de un tratament prea uman,
au fost acuzati ca sunt posedati (practica exorcizarii mai exista si astazi din pacate) biciuiti, infometati, rastigniti, etc, dar slava Domnului ca odata cu progresul stiintei lucrurile s-au schimbat, bolnavii sunt tratati ca niste oameni normali, iar progresul psihofarmacologiei a reprezentat un colac de salvare pentru acestia, ca si psihoterapiile comportamentale.
Tipuri de schizofrenie:
Schizofrenia paranoida-bolnavii au impresia ca sunt persecutati, au halucinatii auditive si vizuale, delir, acestia avand un risc mare de suicid din cauza ideilor de persecutie.In ciuda acestor lucruri, boala are un prognostic bun, deoarece bolnavul poate avea relatii satisfacatoare atat pe plan familial cat si social. (vorbim despre cazurile tratate)
Schizofrenia hebefrenica (dezorganizata)-tulburari afective de tip maniacal, tulburari de gandire, de vorbire, afective, ras nemotivat, regresia afectiva, stari depresiv-anxioase, neintegrare in colectiv. Aceasta forma de schizofrenie nu are un prognostic tocmai bun, deoarece pacientul ajunge la dementa precoce si profunda, afectarea grava a functiilor cognitive si afective
Schizofrenia catatoica-de obicei debuteaza prin agitatie psihomotorie, urmata fara exceptie de stupor catatonic (imobilitate).Alte simptome:mutism, negativism extrem, miscari bizare, ecolalie (repetarea cuvintelor celor din jur), ecopraxie (imitarea automata, patologica, a celor din jur), saracire afectiva. Interesant este faptul ca simptomele catatonice dispar in timpul somnului.
Schizofrenia reziduala-este vorba de pacientii care la un moment dat au prezentat elementele schizofreniei, insa in prezent simptomele nu se mai manifesta, sau elementele psihotice caracteristice, delirul si halucinatia, desi mai pot fi prezente, nu mai sunt inostite de un afect puternic.
Schizofrenia nediferentiata-e cea mai raspandita forma de schizofrenie, si se caracterizeaza prin aceea ca ca desi intalneste elementele specifice schizofreniei nu intalneste elementele definitorii ale celorlalte categorii de schiofrenie.
Desi ne putem speria usor la uazul unui astfel de diagnostic, schizofrenicii sunt fascinanti, au muuuulta imaginatie ce poate fi exploatata prin arta, si nu uitati un lucru: iesirile lor si bizareriile sunt doar un mod de a se apara de aceasta boala care ii inspaimanta, o boala perfida care nu alege si nu previne pe nimeni.
Daca ii intalniti, daca ii cunosteti, nu ii judecati, nu ii etichetati si nu ii blamati...pt ca ne imaginam ca nu-i usor sa nu mai poti avea control asupra ta, asupra celor mai personale lucruri-gandurile, si nu-i usor sa iti vezi mama ca pe un monstru sau sa ai senzatia ca 3 draci iti urla in urechi.
Asadar, sa le intindem o mana celor e sufera de aceasta boala prin a-i intelege.
Cu drag........

miercuri, 23 februarie 2011

CUVINTE GRELE DE LA UN COPIL......USOR-o poveste tragi-comica

Nostalgia.... Marti, orele 11.45, parchez grabita in fata cladirii in care fiica-mea merge la gradinita deja de o saptamana. Intru mandra pentru ca educatoarea o felicitase pe fiica-mea pentru rapida si buna adaptare in colectiv, fara urletele si refuzurile de rigoare. De cate ori intru in acea cladire ma cuprinde asa...o nostalgie, nu de alta, dar in urma cu vreo 25 de ani imi formam si eu pe acolo primele deprinderi de socializare...si ce sa va spun ca imi iese in cale exact fosta mea educatoare, care e neschimbata dupa atatia ani...evident nu ma asteptam sa ma recunoasca, nici nu s-a intamplat insa mi-am propus sa o abordez intr-o zi cu poza de acum 25 de ani la puratator. Ma incerca un sentiment de stima dar si de mila fata de aceste doamne minunate de altfel care au ramas fidele meseriei lor in ciuda salariului si a conditiilor... Doamne........25 de ani!!! Imi fac loc pe coridorul stramt printre parintii care isi astepta odraslele la fel de disperati (in sensul bun) ca si mine, ma mai loveste cate un tanc cu ghiozdanelul, altul tipa si tot asa, insa nimic nu ma scoate din starea de reverie in care ma aflu de cate ori intru in gradinita...si nici nu mi-a fost greu pt ca din pacate peisajul aproape identic cu acum 25 de ani ma ajuta (din pacate)... Dusul rece. La 11.50 se deschide usa clasei in care se afla si minunea mea, si o mogaldeata se uita printre cei de pe hol doar, doar isi zareste parintele. Printre caputurile luminate zaresc si capul blond al odraslei proprii...ma agit, ii fac semn cu mana...nimic...ma gadesc ca poate nu m-a observat, asa ca mai incerc odata, si o si strig...ei bine, nimic.....incep sa devin nelinistita si sa inteleg de ce are aceasta reactie. Imi iau inima in dinti, intru in clasa, leg o conversatie cu educatoarea din care aflu ca fetita se purtase foarte bine ca si in zilele precedente, apoi incerc sa o iau de manuta pentru a pleca. Ce credeti? Copilul meu nu vroia sa plece. ea mai vroia la gradi. Am tot negociat vreo 10 minute, timp in care in clasa mai ramasese doar un copil...Jenata de situatie ii spun verzi si uscate doar , doar o conving sa plecam.Nmic. Ba mai mult, devine irascibila, ma impinge si imi spune ca ea ramane la gradi inca putin. O iau de manuta si incerc sa o scot pe hol pentru a o imbraca...cand cred ca imi reuseste manevra, fiica-mea ma binecuvanteaza in gura mare cu cateva complimente: POASTOOOOOOO, REAOOOO, TAMPITOOOO, EU VREAU SA MA JOC!!!! Stupoare...imi pica fata...incerc sa mi-o recompun, am un rictus nereusit pe fata, ma ingalbenesc si incerc sa privesc in jur...evident toti parintii se uitau spre mine cu ochi bulbucati si critici -de genul:vai ce educatie i-ai mai dat, sau de genul:oare a lovit-o, de ce a tipat asa?-una peste alta, cu demnitatea de mama facuta zdrente indraznesc sa privesc catre educatoarea care tocmai o laudase...cautam din priviri un coltisor in cara sa ma fac mica, miiiiiiica....educatoarea ma privea cu un zambet intelegator-rezultat al multor ani de experienta. In mintea mea se perinda de la mustrari de constiinta ca poate am gresit in educatia copilului pana la jena fata de 'spectatori' si de doamna. Doamna educatoare imi simte jena care cred ca se vedea de la o posta si imi spune ca de altfel e normal ca la 3 ani si jumatate sa reactioneze asa...e curiozitatea, provocarea, lucrul nepermis...doar ca vorbele imi zburau asa pe langa mine si ma gandeam cum sa fac sa plec mai repede si sa imi stapanesc mana care mi-se balanganea din cot, tinta fiind fundul fiica-mi pe care l-as fi inrosit cu mare drag...doar ca multumesc lui Dumezeu ca a primat ratiunea si nu impulsul de moment. Dupa cateva minute de chin, reusesc sa o imbrac mai mult cu forta si sa iesim din cladire. Deznodamantul Ajunsa acasa, imi harnesc odrasla, ii explic faptul ca nu e bine ce a facut-evident ma trateaza cu sictir-ii spun si de ce a fost gresit ce a facut, moment in care observ ca ea deja adormise....... Profit de ocazie sa merg in biblioteca si sa recitesc cateva capitole din Psihologia copilului pe care o studiasem in facultate -dar pe care nu o experimentasem pe propria piele-pentru a puncta cateva aspecte si a reimprospata unele informatii. Pai ca sa nu o mai lungesc, o sa va spun ca desi mi-am recunoscut din start greselile de gandire, de comportament si de reactie, o sa le expun punctat, pt ca poate cine stie...va vor ajuta si pe voi: 1.Primul pas a fost acela de a intele unde am gresit. 2.Am gresit atunci cand m-am simtit jenata-nu spun ca nu-i normal sa simtim asta intr-o astfel de situatie-adica jena pe care am simtit-o a fost din cauza semnificatei date de mine privirilor celor din jur (precum ca m-ar critica), momentul in care m-am luminat fiind acela in care am vazut zambetul intelegator al educatoarei 3.Am gresit atunci cand asa cum am mai spus am simtit imperios nevoia de a-i inrosi putin fundul, si evident ca si copilul a simtit asta, cand mi-a simtit furia. 4.Am gresit atunci cand am pus pe locul 1 jena mea si parerea celorlalti legata de reactia copilului, in loc sa o inteleg pe ea, sa-i accept comportamentul de moment (nu sa-l aprob) si sa aflu ce frustrare avea. Sigur ca odata recunoscute greselile am facut o strategie de corectare. Iat-o: 1.Vocabularul din jurul copilului meu va fi mai atent controlat (aici ma refer atat la cei din familie cat si la musafirii pusi pe sotii pe seama copilului) propunandu-mi sa stea cat mai putin in preajma celor slobozi la gura, iar daca din greseala cuvintele urate mai ajung la urechile ei sa iau atitudine rapid explicand-i ca e un cuvant urat pe care doar adultii il folosesc, nu si printesele. 2.Voi propune tuturor sa nu mai rada si sa nu mai dea atentie (nici macar evervare) la cuvintele urate. 3.Atunci cand va insista pe un cuvant urat va sta la colt 2 minute, sau ii voi interzice o perioada de timp un lucru sau o activitate care ii face placere, de cate ori va folsi acel cuvant sau expresie. 4.Voi insista pe lucrurile bune si frumoase pe care le face si nu ii voi reprosa mereu ca a gresit. Asadar, dragii mei, copiii de cele mai multe ori nici macar nu cunosc sensul cuvintelor pe care le spun, de cele mai multe ori reproduc vorbe si comportamente pentru care trebuie sa ne asumam vina de a le fi facut sau vorbit sau pur si simplu de a le fi permis altora. Evident ca in colectivitate invata multe perle si comportamente bune si rele pe care le experimenteaza, dar care totusi au rolul lor in structurarea personaliatii, dar nu trebuie sa uitam ca educatia pe care o dam in primii ani de viata are o rezonanta formidabila asupra caracterului viitorului adult. Sa nu uitam nici ca celor mici le face o mare placere sa faca lucruri interzise, sa enerveze pe cei din jur dar nu o fac din rautate, ci asa experimenteaza reactii, limite....asa invata despre viata... In concluzie nu faceti o tragedie din perlele copilului dar nici nu fiti indiferenti la acest lucru. Cu drag........