joi, 24 februarie 2011

ETICHETAREA-gogorita din mintile noastre

De cate ori, trecand pe strada sau pur si simplu intr-o discutie la o cafea nu am auzit sau nu am facut remarci de genul "X e o tipa usoara, ai vazut-o ce fusta de un centimetru patrat poarta?', sau 'Y este o persoana de nimic, ai vazut ce comportament a avut'....etc. De cele mai multe ori prinsi in barfulite suntem tentati sa credem pur si simplu ce ni se spune, sau pentru a nu face nota discordanta aprobam pur si simplu. Ce sa mai zicem de cei cu tulburari mintale, care sunt tinta celor mai macabre gume, si credeti-ma ca ei le inteleg foarte bine....mai ales cand apare cate un actor care il imita pe Vadim in camasa de forta...nu ca nu ne-am amuza sau ca nu ar avea un sambure de adevar..... Dar nu aici vroiam sa ajung...ma gandeam ca poate toti avem la un moment dat o iesire mai...sa zicem zdruncinata...oooooo...si cati nu s-au grabit sa ne eticheteze drept 'nevrotici', 'dusi cu capul', 'needucati'....sa mai continui, nu cred, ma opresc aici. Pai hai sa spunem tuturor ca etichetarea este defapt o deformare cognitiva, si asta ar trebui sa ne sperie putin, sa ne puna pe ganduri, cat de profunzi suntem, cat de corecti in aprecierile facute... Ei bine etichetarea merge mana in mana cu reputatia, dar aici e o alta problema...stiti voi, oricat am dori sa avem o reputatie buna, ei bine ea nu sta in mainile noastre, pt ca au altii grija sa o aranjeze cum le convine. Asta e o realitate indiferent ca vrem sa o acceptam sau nu. Ce sa mai vorbim de mediul rural unde...sa fim seriosi dar mi-e capul greu de cate aud, referitor la cat de ursor putem spune ca noi cunoastem un om si il punem in categoria vertebratelor sau a nevertebratelor. Asta imi aminteste de o intamplare haioasa...de acum vreo 5 ani...cand am plecat in vizita la bunici, evident la tara, si intr-un exces de zel, fiind vara mi-am tras niste blugi taiati (chiar foarte taiati).Toate bune si frumoase, ajung la tara unde ma gandeam ca o sa-mi prajesc la soare pielea galbejita in absenta 'fotosintezei'....si cum spuneam ajung in fata curtii, unde la poarta se tinea 'conferinta sateasca pe teme de moralitate si informare generala', cobor voarte relax din masina si ma grabesc sa-i dau un pupic bunicului (Dumnezeu sa il ierte) care era mot cocot printre 'muierile' de vaza. Il vad pe om ca se cam foieste si ma priveste cam...nu stiu cum...cucoanele amutisera, uitasera tema dezbaterii de pana la venirea mea, asa ca optimista fiind ma gandesc ca ori le-am facut o impresie buna, ori le timorez in vreun fel, asadar salut respectuos si ma retrag... Si ca sa nu va plictisesc cu detalii,va spun ca atunci cand bunicul a revenit evident afectat in curte am aflat spre surprinderea si amuzamentul meu ca inspirasem o noua conferinta, de data aceasta la nivel comunal pe tema 'desfranarea si neseriozitatea aratate prin vestimentatia neadecvata'. Si uite asa din fata familista, cuminte si cu carte, devenisem....desfranata...si totul mi s-a tras de la niste blugi nevinovati pe care-i chinuisem cu foarfecele si de la dorinta de 'fotosinteza'. Cam asa stau lucrurile, indiferent ca ne place sau nu, toti am patit-o si toti am facut-o. De ce? Pai...din nestiinta, uneori din rautate, alteori pentru ca nu avem curajul sa exprimam ce simtim cu adevarat. Una peste alta, etichetarea e un mod deloc subtil prin care oamenii isi manifesta frustrarile sau convingerile create artificial, fara profunzime si in care cred doar pana la un punct...sau si mai grav, din lipsa de educatie. Concluzia nu e greu de tras...schimbarea incepe cu noi si 'ce tie nu-ti place, altuia nu face'... Cat despre etichetele care ni se atribuie cel mai corect e sa le judecam la rece, sa intelegem ca e un mod distorsionat de a gandi, nu aduce nimic bun cu sine, pt ca celor care eticheteaza le arata slabiciunile, micile obsesii, iar celor etichetati le alimenteaza temeri si comportamente pe care desi nu sunt ale lor ajung sa si-le insuseasca (stiti, e ca in guma aceea...face pe prostul pana ramane asa-iar in cazul copiilor au un efect dezastruos asupra sentimentelor lor fragile) Asadar, emitem idei, impresii, opinii, dar evitam etichetarea. Cu drag.........

4 comentarii:

  1. ...Interesant postul tau, si ce coincidenta ca si eu sa fii scris despre asta in "I'm not a gossip girl" la modul foate personal, dar abia cum realizez cat de mult etichetam si suntem etichetati, mai ales ca rareori ni se da ocazia sa ne disculpam cumva.
    Frumos scris, dar mai interesant este ca tu m-ai ajutat sa constientizez acest lucru. Felicitari!
    Cat despre copii...eu am o singura problema: copiii sunt atat de des si gratuit etichetati ca obraznici. Daca ai timp te rog revino la noi si citeste "Copil obraznic - pleonasm?"
    Felicitari, inca o data, pentru postul acesta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da Maria, din pacate asa este, in ceea ce priveste etichetarea copiilor.Voi reveni cu un articol despre un experiment facut pe aceasta tema.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ar fi nemaipomenit!! sunt atat de multe de spus...

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca e extraordinar de bine punctata lipsa de cultura si educatie,aceastea contribuie cel mai adesea la etichetari pentru ca si universul perceput e limitat.pe de alta parte noi in sine santem macar in proportie de 60 la suta,produl societatii in care traim,a oamenilor care si-au pus amprenta si educatia noastra,a modului lor de a gandi si de multe ori reactionam ca ,,ei".personal ,cred ca etichetarea apare si cand vrei sa-ti lingi ranile,acoperind defectele proprii cu asa zis carentte morale,etice ale altuia,care de multe ori nu-s reale ci inventate...si mai cred ca bunul cel mai de pret al omului e interiorul,care ala nu e la vedere ci bine protajat,instinctiv,pentru a nu fi raniti,etc...de aceea cred ca uneori prostituata de pe strada e mai umana si morala sufleteste decat nu stiu ce scortos cu matura infipta in dos care are trei facultati,ca gunoierul poate fi genial si imparti dimicatul de paine cu tine,dar a patrunde in interiorul uman necesita timp si efort,de asta multi nu o fac.in sine,macar involuntar,toti etichetam,intr-un fel sau altul in functie de grila noastra de valori,diferenta o face ,recunoasterea..faptul ca poti admite ca nu stau lucrurile cum par la prima vedere...asa cred eu

    RăspundețiȘtergere