sâmbătă, 26 februarie 2011

EXPERIMENTUL LUI PAVLOV-recompensa si pedeapsa sau invatarea prin reflexul conditionat

Cred ca toate mamicile se intreaba la un moment dat cum e mai bine sa procedeze cu copilul sau...ei bine, nimeni nu poate spune nimanui cum ar trebui sa se comporte, ci ii poate sugera cel mult metode pe care le-ar putea adopta in educatia copilului mult iubit. Uneori putem gresi din prea multa dragoste sau ne facem procese de constiinta, intrebandu-ne unde am gresit atunci cand odrasla noastra draga deprinde niste...sa le numim intrun limbaj plastic...figuri. Ueneori ne reprosam cum ca ii rasfatam prea mult, alte ori ca nu le acordam suficient de mult timp sau ca ...cum o dam tot nu e bine, ceva nu ne iese la socoteala si uite asa junge biata mama in pragul disperarii si nu de putine ori se poate ajunge la 'varsarea nervilor' pe cine iese in cale. Apare inevitabil intrebarea 'De unde a invatat copilul sa faca asta?", sau "Cine mi-a invatat copilul sa faca asta?" si de aici variatiuni pe diverse teme. Ei bine, un nene tare destept , pe nume Ivan Pavlov (ati ghicit, e rus) a facut un experiment numit invatarea prin reflexe conditionate, menit sa explice -si vb intr-o maniera total nestiintifica-de la tavalitul pe jos al copilului atunci cand ai sai nu-i cumpara ce isi doreste , pana la temerile, spaimele copilului; dar nu in asta consta experimentul sau, pt ca evident nu s-a dus cu copilul in supermaket care se tavalea pe jos ca vrea o papusa sau o masinuta. Treaba e destul de complexa, dar pentru a nu va incarca prea tare am sa va spun in mare in ce a constat experimentul si care e leguta acestuia cu educarea copilului, cu sistemul pedeapsa-recompensa si desensibilizarea sistematica la un stimul (mai exact cum il faci pe tanc sa nu mai tipe ca vrea ceva). Initial, Pavlov fiind fiziolog si studiind digestia, a observat la caini salivatia pe care acestia o aveau inainte ca hrana sa ajunga in gura lor, numind salivatia 'secretie psihica'-parandui-se interesant acest lucru, Pavlov a schimbat scopul cercetarii initiale, si incepe sa se 'joace' , sa manipuleze stimulii ce incepeau inainte de aducerea hranei, tragand concuzii: raspunsurile reflexe precum salivarea, apareau doar conditionat ca urmare a experientelor similare precedente ale animalului. Dupa Pvlov, cam la 20, Watson facea experimente pe subiecti umani...ups!!!! Watson era convins ca la om se pot dezvolta comportamente complexe prin invatarea conditionata, si a si reusit. Iata cum: unui baietel de 8 luni, denumit 'micul Albert", i s-a dat un soricel alb cu care sa se joace (cred ca mai degraba l-a schingiuit, dar trecem peste)...dupa ce copilul s-a obisnuit cu soricelul, urmatoarea etapa a fost ca de cate ori aparea soricelul, podeaua era izbita cu o bara de otel...va inchipuiti cum suna... Asa cum v-ati asteptat, copilul se speria si in timp a dezvoltat o fobie pentru orice animal cu blana... Poate ca experimentul vi se pare oarecum sadic, dar nu asta ne intereseaza, ci ce s-a obtinut, ce concluzii s-au tras si cum ne pot ajuta. Watson afirma :"Dati-mi un copil si-l voi face sa se catere sau sa-si folosesca mainile pentru a construi cladiri din piatra sau lemn. Il voi face hot, raufacator, sau toxicoman. Posibilitatile in orice directie sunt nenumarate...Oamenii se construiesc si nu se nasc." Ce-o fi vrand nenea asta sa zica...pai daca aplicam aceste lucruri pe o familie normala din zilele noastre, uitati-va intr-o familie in care exista violenta, injurii, dosare penale pt furt, crima, etc...ei bine, stimulii la care acesti copii sunt supusi sunt cei de violenta, de agresivitate fizica si verbala...deci, aceasta e conditionarea la care ei sunt supusi, invata sa se comporte conditionati de aceste lucruri. E vident, exista si contrariul in care copii sunt conditionati in invatarea lor de stimuli pozitivi: calmitate, iubire, etc asadar vor avea un comportament placut, echilibrat. Transpunand aceste lucruri asupra unor probleme cu care parintii se confrunta frecvent, le voi enumera mai jos, toate avand ca puct de plecare invatarea prin reflexe conditionate. FOLOSIREA OLITEI De obicei, cel mai bine este ca micutului sa i-se ofere o olita cat mai simpla fara jucarele atasate, deoarece copilul va percepe rolul acesteia gresit, ca fiind de joaca, nu pentru necesitatile fiziologice. Un alt beneficiu dat de olita sinpla este acela ca, cu cat e mai simpla si mai neatragatoare, copilul nu va mai sta asezat prea mult timp, attfel aparand pericolul de prolaps rectal. Aceasta e bine sa fie lasata la indemana copilului (in jurul varstei de 2 ani) pentru ca abia atunci copilul are sistemul nervos suficient dezvoltat pentru controlul sfinterian-denumit in psihanaliza si 'stadiul anal'-cand in comportamentul copilului au loc modificari majore de comportament, precum negativismul, manifestari agresive, dorinta de a controla si face totul singur...dar vom reveni asupra acestor lucruri... Ceea ce multi nu stiu e ca prima data copilul va detine controlul asupra anusului, abia dupa aceea asupra vezicii urinare. Ei bine, dupa ce copilul face cunostinta cu 'oala fermecata' la inceput unora li se va parea ciudata, altii o vor accepta din prima. La cei mai indaratnici, care o vor refuza, nu e recomandat sa insistam pt ca vom spori rezistentele micului 'despot', ci treptat, explicand-i ca si mami si tati fac la fel, ca e mare acum si trebuie sa fie curat, ca daca o va folosi va primi ceva ce ii place (atentie ce promiteti, incepeti cu o bomboana si terminati cu iesirea in parc-pt ca daca nu va veti tine de cuvant riscati ori sa starniti neincrederea copilului ori sa promiteti ca ii cumparat Casa Poporului) , treptat, si dupa ce convingeti copilul aplaudati-l laudati-l, aratati-i multa dragoste. Astfel, conditionat de recompensa materiala si afectiva, copilul va invata rolul olitei, care va deveni un reflex, un automatism-va face asocierea: olita-recompensa-caca/pipi. Daca il veti mustra ca nu o foloseste, tipand, lovind, fortand etc, copilul va dezvolta un reflex negativ, de a o evita, deoarece va ajunge la asocierea: olita-pedeapsa, forta-evitare, lucru care de obicei apare mult mai frecvent inainte de 2 ani si care prin asocierea descrisa va duce la carente in igiena personala a copilului mai tarziu, ca si cum ar dezvolta o fobie fata de ceea ce nu ii place, nu isi insuseste placut si profund deprinderile de igeiena. TAVALITUL SI TIPATUL PRIN MAGAZINE-sau uite mami (tati) ce frumos te manipulez Evident ca toti ne dorim ca al nostru odor sa aiba tot ce isi doreste...dar rar ne gandim la cat ii e de util un lucru daca nu cumva devine in scurt timp bun de aruncat, etc... Unde mai pui ca de multe ori si noi rezistam cu greu unor tentatii avand in vedere prezentarea comerciala, care nu e altceva decat manipularea subconstientului prin mesaje subliminale plecand de la culori la logouri si reclame. Cred ca tuturor ni se intampla ca odorul sa inceapa sa racneasca prin magazin doar pt ca vrea ceva si gata. Ei...pai odorul trebuie sa invete de mic ce ii trebuie si ce nu, cum sa aleaga si mai trebuie sa priceapa ca nu e gratis. Si cum orice invat are si un dezvat, si acesta are, insa ca orice schimbare necesita rabdare, perseverenta si sustinere. Daca aveti in dotare una bucata copil pofticios la tot ce vede si cumparaturile au devenit un chin, iata cateva sugestii. 1.Explicatii copilului inainte de a intra in magazin ca aveti bani doar pentru mancare sau ce v-ati propus sa cumparati, sau spuneti-i ca de data ceasta vreti doar sa va uitati, sa faceti 'o vizita'. 2.Daca copilul incepe sa emita pretentii la intrarea in magazin, reamintiti-i punctul 1. 3.Daca lucrurile scapa de sub control si micutul insista, incerecati sa nu ii dati atentie. 4.In cazul in care copilul incepe sa planga, sau sa aiba reactii violente nu il luati in seama, nu il pedepsiti, dar NU CEDATI, mult calm si ignorati... 5.In mintea vostra trebuie sa va repetati doar binele pe care il faceti copilului astfel pentru a nu ajunge un om fara putere de hotarare, de a alege ce e important pt el, un om mereu frustrat ca nu obtine ce vrea, si mai mult ca orice un om care nu stie ca nu orice i se cuvine si ca pentru a obtine ceva trebuie sa munceasca sau sa il merite!!!!! Doar asa puteti fi un parinte bun, ce da copilului hrana spiritula, nu doar materiala. 6.Acest lucru va avea ecou si asupra altor lucruri bune.Ex:daca pune hartia la gunoi mama il lauda, daca invata poezia va lua premiu, etc... 7.Evident ca nu va tine din prima, de obicei va urla, poate ca va face si ceva scheme acrobatice la sol, dar NU CEDATI!!!!! 8.Nu va simtiti jenati de cei din jur, ei nu exista in acele momente pt dvs. 9.Dupa ce isi va face numarul, copilul se va descaraca si ii va trece, chiar nici nu isi va mai aminti de asta.Nu va temeti, nu va ramane marcat. 10.Faceti acest lucru de fiecare data, pt daca veti ceda, copilul va va prinde slabiciunea si va va manipula mereu, pe sistemul daca a mers odata va merge mereu.Aici trebuie instruiti si cei din familie, explicand avantajele pt copil si pt dvs. 11.In timp (depinde de copil perioada si de determinarea parintelui) isi va insusi aceste lucrui, se va produce asa zisa desensibilizare sistematica si va renunta la tavalitul si urlatul care a vazut din experienta ca nu ii aduc nimic bun.Unde mai puneti ca si cumparaturile vor deveni o placere!!! 12.Nu uitati sa il laudati de fiecare data cand se comporta adecvat. 13,Multa rabdare!!!.... si spor la cumparaturi! Cu drag.........

11 comentarii:

  1. Daca multi parinti ar da atentie acestor aspecte, ar fi cu mult mai putini copii care sa faca "circ" in magazine si in parcuri. Intradevar, informarea copilului inainte de a merge unde despre ce urmeaza sa se intample, pregatirea pentru locul si oamenii care vor fi acolo este foarte foarte importanta. Am observat asta la beietelul meu. Obisnuia sa alerge in magazin, se ascundea printre marufuri, locul ii este foarte familiar, vanzatoarele il indragesc. Dar devenise un stres pentru noi parintii sa-l urmarim. Intr-o zi, inainte sa intru cu el in magazin i-am spus unde vom merge si ce vom cumpara. Minune: copilul meu a stat numai de manuta, a repetat tot timpul ce avem de cumparat , a fost multumit de castronelul pe care i l-am cumparat si astfel am avut un incantator partener de shoping. de atunci nu am mai avut astfel de incidente.
    Cat despre dorintele impulsive, asa este, marfurile sunt asezate in magazine in urma unor strategii de marketing si e logic ca daca noi cedam impulsurilor si copiii o vor face. Noi am mers cu el tot timpul, inclusiv la standurile cu jucarii. Strategia noastra a fost sa-l lasam sa se joace acolo cu orice (in limita bunului simt si a politicii magazinului). Odata satisfacuta curiozitatea nu a mai cerut absolut nimic. Cu cat avem mai multe interdictii cu atat copilul va fi mai dornic sa faca contra parintilor.
    In orice supermarket, la casa, se afla niste frumoase bomboane pe bat... desigur ca nici un copil nu cedeaza dorintei de a cere. Eu m-am impotrivit o vreme cu strasnicie, copilul cerea , ii spuneam ca vanzatoarea nu ne da si se linsitea dar ramanea cu dorinta. Pana cand intr-o zi sotul mi-a zis sa -i cumparam una pentru ca nu mergem zilnic acolo, iar copilul era oricum mofturos si obosit. Mie mi-a fost teama ca cedand odata nu va fi bine. Si totusi i-am luat, copilul s-a linsitit, a vazut ce este, a doua oara nu a mai cerut , iar daca mai cere ii cumpar , exact in ideea ca frecventa gestului e f f f rara. Uneori trebuie sa discernem intre ce ii interzicem si ce nu, trebuie sa tinem cont si de dorintele si limitele lor de intelegere.
    Din pacate stii ce am observat eu draga Libra? Ca nu parintii sutn cei vinovati pentru comportamentul descris de tine al copilului, ci bunicii. Ei cedeaza intotdeauna pentru a face pe plac micutului... sunt multe de zis si la acest capitol.
    Cu drag vavaly.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Libra, felicitari pentru postul acesta atat de asteptat. mi-am pus si eu toate acele intrebari care ne fac sa fim parinti buni si ma bucur ca in sfarsit ai venit si cu raspunsuri. Marturisesc ca ma informez destul de mult, iar tu ai venit cu un regal de raspunsuri pe care le-am gasit rareori disparate si fata argumente si intotdeauna au lipsit aceste explicatii ale lui Pavlov (cunosteam doar experimentul din manualul de biologie) si Watson in ceea ce-i priveste pe copii. Asadar, Felicitari! caci lipsea un astfel de articol.
    In ceea ce priveste Olita fermecata...mi s-a parut prea devreme inainte de implinirea varstei de un an, dar am incercat cu un oarecare succes temporar, pentru ca apoi sa esuam definitiv. Intr-adevar, abia dupa 2 ani Mateiul meu a inteles rostul olitei si am gasit si o formula de recompensa (pana acum cand te-am citit nu am realizat ca este o recompensa in sine), aceea ca olita noatra sa fie "fericita". deci si aici postul tau se verifica. Apoi, in privinta acelui "Nu cedati!" Matei are doua feluri de comportamente, distincte vis-a-vis de telefoanele mobile pentru acre are o slabiciune. telefonul meu nu si-l doreste tocmai pentru care are acces la el intotdeauna, iar al tatalui este fructul oprit si mereu un motiv de conflict intre cei doi. bineinteles, tati, cedeaza de fiecare data desi promite ca n-o va face!! matei deja stie asta astfel ca nu se opreste din plans pana tati nu-i cedeaza telefonul mobil. Sigur ca se plictiseste imediat, dar a obtinut ce a dorit. Iata deci inca o data teoria ta verificata!
    La cumparaturi nu sutn probleme pentru ca Matei adora sa ne ajute sa punem produsele in cos si pe banda rulanta.
    ma bucur ca ai reusit sa publici si te asteptam cu noutati!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Vavaly, ai multa dreptate referitor la rasfatul cu care bunicii ii trateaza pe copiii nostri, si eu m-am confruntat cu aceeasi problema,si vb la trecut deoarece satula de razgaielile cu care Maria venea acasa dupa o zi petrecuta la bunici, am facut, sa zicem o 'conferinta de presa' in care am luat cea mai serioasa mutra de care dispun si le-am expus ferm punctul meu de vedere, cu argumente, desigur.
    Cat despre ce le permitem copiilor sa aleaga atunci cand mergem la cumparaturi ma refer in special la ceea ce nu le este folositor sau sanatos sau exagerat, pt ca aceste mici rasfaturi devin un stil de viata in timp. Uneori ma doare ignoranta unor parinti care poate din nestiinta, din lipsa de educatie sau poate de maturitate le fac mult rau copiilor crezand ca daca sunt permisivi si delasatori sunt niste parinti buni.Mici sau mari placeri sunt indicate din cand in cand a fi date copilului, asta nu doar ca sa ne asiguram pe noi insine ce parinti buni suntem ci pentru a-i arata copilului ca ne pasa, ca si el merita.
    Evident ca cei mici sunt nu curiosi, ci extrem de curiosi-si asta inseamna inteligenta, asa se formeaza-trebuie sa exploreze si sa invete sa aleaga, evident conditionati de noi parintii. Uneori renunta singuri la ce nu le place dar pericolul mare vine atunci cand lucrurile scapa de sub control. Maria nu a avut astfel de crize, am aplicat din timp cele expuse in articol si a dat roade, dar asta nu inseamna ca atunci cand doreste nu primeste ce vrea (oho...si inca multe) insa mereu cand i-am promis ceva i-am dat acel lucru dupa ce i-am motivat de ce i-l iau: pt ca a fost o fetita buna, pt ca a vorbit frumos, pt ca isi strange jucariile, etc.
    Acum e clar ca de la teorie la practica e o diferenta de aceea eu spun ca nu poti impune cuiva cum sa isi creasca propriul copil, poti dora oferi idei, dar prima data trebuie lucrat cu parintele, care trebuie sa constientizeze lucrurile in sensul lor pozitiv, sau atunci cand crede ca nu mai poate sa stie ca exista solutii, cu conditia, repet de a constientiza unde greseste.
    Cat despre problema cu circul la cumparaturi incepe in jurul varstei de patru ani...sau poate sa nu inceapa deloc, depinde de copil, de parinti, etc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Maria iti mulumesc nu atat pt vorbele frumoase cat pentru faptul ca imi demonstrezi prin ceea ce spui ca ai inteles esenta articolului.Cat despre olita...iata ce am patit:intr-o zi am iesit cu Maria in parc-avea pe atunci vreo 2 anisori-si nu ma stresasem cu olita deloc.Pe o banca langa mine era o mamica cu un bebe de 5 luni in brate si o fetita de 6 ani alaturi.Maria fiind foarte comunicativa de fel, a mers la doamana pentru a vede bebelusul si a vorbi cu fetita de 6 ani. Vara fiin, avea o rochita lejera, scurta putandu-se observa cu usurinta ca purta un scutec absorbant.Doamna de pe banca alturata m-a privit indignata si ma magaie cu uramatoarele vorbe:"vai...dar inca ii mai pui scutec...e rusinos, e fata mare, eu pe asta mica o pun de la 4 luni pe olita si face...' Iar in gandul meu continua discutia imaginara"sigur ca da, chiar iti spune cand are nevoie, isi ia singura olita si chiar face si curat in casa'...M-am uitat cu mila la bietul copil care abia statea in fundulet si am considerat ca starea de spirit a persoanei nu imi permitea sa ii explic care e treaba cu olita...Trecand peste asta chiar nu trebuie sa fie un stres, copilul isi va insusi cu siguranta deprinderile si corect daca o facem atunci cand el e pregatit.Sunt copii care chiar si la 3 ani isi formeaza deprinderea.Nu are nici o legatura cu inteligenta sau cu alte chestii cum le-am mai auzit pe anumite mamici.Sa fim seriosi...
    Metoda pe care o folositi la cumparaturi e f buna, il tineti ocupat, ii distrageti atentia si totodata ii formati o deprindere buna, de se implica, de a ajuta, acum depinde cat va fi interesat de acest lucru...
    M-a amuzat teribil faza cu telefonul mobil...da, tati e usor manipulat, dar sa intelegm acum ca ori e prea obosit si stresat ca sa reziste la plansul micutului, fie e slabiciunea fata de copil...
    Intr-o zi Maria, carei i-se spusese ca nu are voie la telefonul mobil, in timp ce eu eram adancita in lectura iar ea se juca, a profitat de neatentia mea si a luat telefonul mobil, pe care l-a demontat piesa cu piesa sub masa...stupoare...am last-o sa vad ce face daca tot il desfacuse si am privit-o uimita cum a pus la loc totul in cateva secunde...O subestimasem, pt ca era o curiozitate, a vrut sa stie ce contine, cumm e, ill studiase indelung tanjind la el cand nu-i dadusem voie si acum isi satisfacuse curiozitatea.Evident ca i-am explicat sa inteleaga ca nu e ceva ce trebuie sa faca unui telefon, mai ales fara permisiunea mea (pt ca lucrurile se pot extinde de la telefon la alte lucruri periculoase: prize, aparate electrice, etc). Dar dupa ce si-a satisfacut curiozitatea nu a mai fost tentata de el.
    Cat despre baietelul tau poate fi si o chestie de imitatie, vazandu-l poate pe tati butonand pasionat, vrea si el sa fie mare, ca tati,cu un rol importanat.Pt el tati e un modell foarte importanat.Mai tarziu tati va deveni obiectul geloziei lui in relatia cu tine si tot asa......

    RăspundețiȘtergere
  5. ...Hm! imi placi tare mult... mi-am amintit de Matei la cateva lunite plangand in timp ce cei din jur intrebau "de ce plange asa?" le-am rapuns senina ca de regula recita Luceafarul...asta in timp ce cautam un loc retras unde sa-l pot alapta...Da, cred cu tarie ca varsta copilului trebuie respectata, ar mai ales sa nu ridiculizam sau sa exageram ceeea ce face un copil la o anumita varsta.
    ...apoi, tati e si obosit dupa o zi-lumina de munca si are si slabiciune pentru Matei, iar Matei il imita intotdeauna accesorizandu-se cu mapa, cheile de la masina si telefoanul lui.
    ...apoi cand aveai de gand sa-mi spui ca tati va deveni obiectul geloziei lui Matei?? trebuie neaparat sa ne averizezi in scris cu un post bine argumentat, asa cum gaci de obicei!!!
    ...te imbratisez si nu uita ca maine e ultima zi de inscriere la concursul nostru si asteptam - intreaga zi - martisorul tau si al Mariei!!

    RăspundețiȘtergere
  6. haha, credeam ca numai eu am intalnit mamici din astea viteze care la al doilea copil s-au grabit sa scape cat mai repede de pampers. posibil ca al doilea copil sa fie mai precoce la anumite gesturi, din dorinta de a-l imita pe cel mare, dar de cele mai multe ori bietii copii o fac pentru ca sunt obligati. asa e , nu ai cum sa stai sa le explici. dar nici eu nu ma apuc sa le dau lectii altora doar ptr ca pustiul meu la un an si 8 luni facea deja fara probleme acolo unde trebuie, sau ca a invatat f repede procedeul. pur si simplu asa a fost cu el , nu inseamna sa le tin morala altora ca vaiiii, dar al meu ...

    RăspundețiȘtergere
  7. Maria, simpatia sau empatia este reciproca, si dincolo de acest lucru, mi-l imaginez pe mict cat trebauie sa fie de haios in rolul lui tati...Stii...cand o las la gradinita pe Maria ma pupa cu foc,apasat, ca apoi sa imi spuna;bravo mami, mi-ai dat si mie ruj, sau nu plecam nicaieri fara sa ne parfumam sau sa ne dam amandoua cu fixativ sau ruj...mai nou vrem pantofi cu toc iar eu speculez asta pt a o face sa pape tot spunandu-i ca doar daca va manca va creste suficient cat sa gasesc pantofi cu toc pe masura ei. Asa ca speculati orice cu copilul, orice i-ar putea folosi lasandu-l sa se viseze mami sau in cazul vostru tati, pt ca acum isi construieste personalitatea, caracterul.
    Am cunoscut un cuplu, iar femeia era f trista pt ca al ei sot era un nepriceputeanu din cap pana in picioare...am interbat-o cum e socrul ei si mi-a spus ca e la fel...deci...e esential modelul pe care copiii il iau de la noi.Ei sunt barometrul nostru, al starii noastre sufletesti, al conceptiilor noastre, e ca si cum ne-am privi in oglinda in ceea ce priveste caracterul, nu si temperamentul deoarece acesta este innascut.
    Despre cum tati va fi intre prietenul si obiectul geloziei baietelului voi reveni cu mare drag cu un articol, caci vom face o incursiune in psihanaliza lui Freud, cat de curand....

    RăspundețiȘtergere
  8. A....Maria, chestia cu Luceafarul m0a amuzat tare...cat despre concurs, sigur ca vom posta si noi un martisor mai bine zis un colaj sau scrap card,dar ceva mai pe seara pt ca astazi am fost la Bucuresti la spitaul Obregia unde am cursurile.

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Vavaly,asa cum ai spus si tu al doilea copil poate fi mai precoce sau mai frustrat...depinde de parinti cum echilibreaza lucrurile, am intalnit ambele categorii de cazuri.
    Cat despre chestia cu explicatul eu ma cam abtin sa o fac, mai ales pt cei neinteresati, pt daca ar trece peste ingoranta s-ar informa singuri sau ar cauta raspunsuri in loc sa fie vintimele unor fixisme, care nu sunt altceva decat manifestari nevrotice.
    Felicitari pt pustiul tau, pt ca de obicei baietii sunt mai...hai sa zicem reticenti, nu lenesi la capitolul asta, dar evident ca nu e o regula.
    Asta te scuteste de un stres cu schimbatul pampersului si de o cheltuiala in plus.
    Maria a renuntat singura la pampers la 2 ani si 3 luni, dar de atunci nu l-a mai pus si nici nu a avut incidente noaptea.
    Multi copii se controleaza f bine ziua, dar noaptea au inca o problema fie din cauza somnului profund, fie ca reflexul nu este inca bine format...depinde de la caz la caz. Un caz nefericit este al celor cu enurezis ce poate persista pana in adolescenta si care are la baza o problema afectiva, mai rar o afectiune a organului, dar voi reveni si asupra acestui subiect.

    RăspundețiȘtergere
  10. Maria si Matei2 martie 2011, 12:48

    ...da, ai dreptate uneori ne vedem ca intr-o oglinda in gesturile si vorbele lui Matei, apoi am uitata sa adaug ca dupa ce se accesorireaza ca tati, ii incalta pantofi, ma pupaceste si pleca la "birou" cu mapa, chei si telefoane. imi zice razand "vorbim mai taziu, sigur ca da!". Acum nu stiu cum va fi ca matei ca adult ca nici unul din noi nu prea stam locului sau degeaba. Deseori sunt intebata ca daca facem atatea cu el ce va mai face la gradi, dar eu cred ca oferindu-i experiente cat mai diverse Matei isi va insusi foart multe in joaca, pur si simplu si nu stand intr-un scaunel si privind la tabla. Nu neg ca aducatia din scaoala nu ne cizeleaza rabdarea si aptituinile, dar cred ca in copilaria mica acumuleaza foarte mult si experientele sunt poate cele mai importante.
    ...despre mancare Matei mananca tot ca sa creasca mare sa ajunga singur la tavanul impanzit de plante si stelute - preferatele lui.

    RăspundețiȘtergere
  11. Da Maria, in copilaria mica, la copil creierul este ca un burete (la figurat vorbind), asimileaza foarte multe lucruri, dar abia mai tarziu le constientizeaza sensul,atunci cand e capabilsa abstractizezs, insa baza este extrem de importanta, formarea deprinderilor. E bine sa i se ofere experiente pentru a avea de unde alege, insa fara sa exageram, pt ca este adevarat si faptul ca la gradi sau la scoala poate sa nu mai fie atras de noutati, care pt el sunt deja banalitati, dar nu este neaparat o regula, pt ca sunt diferit prezentate de cadrul didactic, mediul este altul,etc. Cat despre cat de mult va fi sau nu ca voi ca adult tine foarte mult si de temperamentul copilului care repet, este innascut. Suntem un amestec intre fondul cu care ne nastem si care la toti oamenii este pozitiv si educatie care poate fi buna sau rea, depinde de sunconstientul si inconstientul nostur. Defapt noi cei adevarati stam ascunsi acolo in intunericul inconstientului, de aceea uneori avem gesturi si comportamente care ne pot surprinde, care parca nu sunt ale noastre, dar vom discuta si despre asta intr-un articol separat, unde voi vorbi si despre hipnoza clinica si ericksoniana, dar toate la timpul lor.
    Ce sa spun, ai un talent extraordinar de a-mi anticipa titlurile urmatoarelor articole notate in agenda, si asta ma bucura foarte mult, plus ca esti o sursa de inspiratie pentru mine.

    RăspundețiȘtergere